Te știu?

Te știu

Simt ochii tăi ce ard in flăcările-albastre
Ard în albastru de foc înghețat
Se unesc constelații pe chipul tău pictat,
Stropit de viața cu negre picături de astre

Pe piele ți-a căzut cândva un strop de cer
Şi norii încă îți plutesc pe piele
Iar seara vine, tu devii mister
Eu astronom ce te caută de stele

Albastrul cerului de zi
Şi negrul cerului de seara
Ochii tăi sunt cer unde aş fi
O cometa ce trece şi ştie c-o să moară

Şi negrul tău nu e doar negru monoton
E un albastru mai închis
Aprins de-un strop de lumină,un foton
Albastrul mării tale s-a deschis

O floare-albastră in camp de grâu tomnatic
Eşti floare-albastră
Pictat de vântul ce nu e, ți-e părul static
Eşti floare-albastră sau albastră astră pe pământ

Şi mintea ți-e plină de gânduri
Ohh,mintea ți-e greoaie
De-ai fi o apa…ai fi întreagă tulburi
Lumea nu te-ar înțelege,cum soarele n-ar înțelege ploaie