Iar dacă moartea mă ajunge
Săriți în fața ei cu un cuvânt
Cu ultimul cuvânt scris pe hârtie
Cu ce-am lăsat viu pe pământ
Dacă uitarea mă ajunge
În poze nu mă căuta
Citește-mi la mormânt catrenul
Și-ai să mă vezi în fața ta
Când cimitirul se golește
Și arde tot din temelii
Tu vezi în focul ce mocnește
Jăratecul din ai mei fii
E timp destul și pentru veșnicie
Chiar în secunda vieții ce-am trăit
Căci eu exist prin ce e scris în tine
Prin fiece idee ce-n mine ai găsit
Și mai trăiesc și-acum
Prin ce-am iubit la tine
Căci te-am iubit cu fiece cuvânt
Când ai găsit adânc închis în mine
Un suflet de poet, visând și tot visând
Iar de mă plângi, ce fericit pământ
Să simtă așa lacrimi
Și când în gânduri tu mă strângi
Iubești și bucurii și patimi
Orice în mine de-a murit
Ea n-a murit, iubirea
De când te am sunt fericit
Și tu îmi-ești fericirea
Te numesc vers 