About

 

„Sensul existenţei şi datoria fiecărui om este creaţia.” M ELIADE

Vântul își căută de ceva timp praful pe care sa-l trimită către cer,să-i înnobileze existența prin zbor,să arunce lumea într-o ceața prin care doar orbul ar putea crede că poate trece. Poate că era timpul ca un Prometeu să aducă o altfel de lumină,un altfel de foc care să mă conducă spre nicăieri,locul spre care mă îndrept treptat,cu bună știință, pentru a găsi ceva ceea ce nu știam a fi căutat. Găsesc un felinar la o cotitura de drumuri,lăsat acolo special că să aleg să merg pe una dintre căile spre înainte căci în spate era clar ca nu va rezista să-mi lumineze calea,se va stinge pentru că lumină merge doar într-o singură direcție,viitorul,focul s-ar fi stins dacă te întorceai spre trecut,s-ar fi stins încă de înainte să fi fost aprins vreodată. Așa că îmi continui mersul prudent înainte,dacă pot numi alergarea un mers prudent,defapt chiar este,alergând ignorăm înconjurul,deci evitam coruperea gândului,alergând păstram în minte un ideal,un scop pe care încercam sa-l ajungem cât mai repede,nelăsând lumea să ne facă să uităm spre ce ne îndreptam. Alergând m-am împiedicat,m-am împiedicat de gândul că poate alergam prea repede,mă gândeam că ajungând la scopul meu,nu va fi avut timp să ajungă un ideal,poate voi ajunge la el înainte de termen, înainte de valoare lui absolută,iar alergând,nu te mai poți întoarce.

TE-AI ÎMPIEDICAT VREODATĂ DE GÂNDURILE TALE??