În iubire este viața
În iubire ești și tu
Renăscând în mine iarăși
Dulce zâmbet de copil
E copilul ce renaște
în mine când mă săruți
Este viața dată iarăși
Cu iubirea ta mă cruți
Dincolo de fruntea-mi rece
Am găsit o tinerețe
Într-un chip cu doua fețe:
tu și eu într-un sărut
Dincolo de-a mea tăcere
Am găsit o nouă voce
Ca acum să mă sufoce
Orele când n-o aud
Am văzut ceva în tine
Ce în mine n-aş putea
Ești tu eu? ori ești tu ea?
ori ai vrea să fii a mea
Ești tu ea? căci eu mă simt
ca în fața nimănui
Ești tu ea? căci dacă da
Ai atâtea să îmi spui
Ești tu ea? ori frica-ți e
Să îmi spui mai limpede
Cine ești și de ce ești?
De iubirea îmi trăiești
Să fii tu ce căutam?
În adâncul lumii lor
Hoinărind cu sufletul
pe cărarea urmelor,
fie ele și lăsate
de niște necunoscuți
ce iubeau și ei ca mine:
ochi, în ochii lor pierduți
Viața-mi dă acum iubirea
Dincolo de ce am fost
Peste margine de sine
Am găsit al vieții rost
În abisul ce desparte
Ce am fost de ce voi fi
Cade fulg cu fulg iubirea
Spre a-l umple într-o zi
Toți ne naștem fără sine
Fără a fi noi în fapt
Doar iubirea te creează
Şi-ți croiește lutul plat
Am numit chiar altă dată
În extazul de-a iubi
Sentimentul asta veșnic
Dumnezeul nostru-a fi
Căci iubirea ne dă viață
Viața-n care să iubim!
Şi încep în ziua primă
Să creez acum lumină
Să privesc necontenit
chipul tău cel dezvelit
de-întunericul ce a fost:
timpul cat eu n-am știut
ca-nainte de-nceput
Ai fost tu și a ta lumină
Iar de-afară soare-n nori
Eu simțind străfulgerări
Vântul serilor senine
Ce mă cheamă către tine
Iar de-afară tot plouând
Eu simțind ploaia mereu
Tot aşa îți simt cazând
Trupul tău pe trupul meu
Ochii tăi închiși visând
Trupul tău deschis cerând
Trupul meu să-l înconjoare
Secând viața curgătoare:
Nu te vreau, tu, închisoare
ce mă ții de ea departe,
trup ce suflete desparte
Timpul curge pentru ei
Pentru oamenii acei
Care cred fără temei
În materie pustie, om legat în veci de glie,
de pământul asta slut
Căci nu știe ca-n iubire
viața dăinuie mai mult
și păstrează amintirea sufletelor ce au hrănit-o
Ce imagine haină
Sufletul ce nu suspină
De regrete și de vină
Ca iubirea n-a găsit
Ce imagine divină
Fruntea ta de stele plină
Lângă fruntea mea de gheață
Împletind comete, viață
Visând înspre dimineață
Cum iubirea ta solară
Rupe iarna mea polară …în bucăți
În bucăți ce au sa meargă
Pe a valurilor coadă …spre pământ
Unde gândirile tale le găsesc pe ale mele
Tot crescând,
crescând iubirea.
Tot pământul meu creat
Dezgolit și înghețat
Are- atâtea de aflat
despre tine… nou creatul Soare:
Ce lumina, ce splendoare!
Ce căldură arzătoare…
N-ai cenușă să renasc iubire?
Multe zile au trecut
De când lumea s-a născut
Din iubire și lumină …
Ca în ziua ultimă
Să renaștem din iubirea
Ce-a adus în noi trăirea
Şi ne-a ars adânc în suflet.
Te numesc vers 